sâmbătă, 28 august 2010

Ceva special!



Daca pentru o clipa Dumnezeu ar uita ca sunt o papusa de carpa si mi-ar darui un pic de viata, s-ar putea sa nu-i spun tot ce gandesc, in definitiv. As gandi tot ce spun.
As da pret lucrurilor nu pentru cat valoreaza, ci pentru ce semnifica ele.
As dormi putin, as visa mai mult, inteleg ca pentru fiecare minut cand inchidem ochii, pierdem saizeci de secunde de lumina.
As merge cand ceilalti se opresc, m-as destepta cand ceilalti dorm.
As asculta cand ceilalti vorbesc si ce m-as bucura de-o buna inghetata de ciocolata!
Daca Dumnezeu m-ar cinsti cu un crampei de viata, m-as imbraca simplu si m-as arunca pe branci la pamint. Lasand descoperit nu numai corpul meu, ci si sufletul.
Doamne, daca as avea o inima, mi-as scrie ura pe gheata si as astepta sa rasara soarele.
As picta un vis de Van Gogh, iar pe stele as scrie un poem de Bendetti. Un cantec al lui Seratt ar fi serenada pe care as oferi-o lunii.
As stropi cu lacrimile trandafirii, pentru a simti durerea spinilor lor si sarutul de sange de pe petalele lor… Doamne, daca as avea un crampei de viata… Nu as lasa sa treaca un moment fara sa spun oamenilor ca iubesc.
As convinge pe fiecare femeie sau pe fiecare barbat ca sunt favoritii mei si as trai indragostit de dragoste.
Le-as dovedi oamenilor cat gresesc gandind ca inceteaza sa iubeasca atunci cand imbatranesc, fara sa stie ca imbatranesc numai cind inceteaza sa iubeasca.
I-as darui aripi unui copil, dar l-as lasa sa invete el singur sa zboare. Pe batrani i-as invata ca moartea nu vine cu batranetea, ci cu uitarea. Atatea lucruri am invatat de la voi, oamenii…
Am invatat ca toata lumea vrea sa iubeasca pe culmea muntelui, fara sa stie ca adevarata fericire sta in forma urcusului spre culme.
Am invatat ca atunci cand un nou-nascut stringe cu micul lui pumn, pentru prima data, degetul tatalui lui, il prinde pentru totdeauna.
Am invatat ca un om are dreptul sa-l priveasca pe celalalt de sus numai cand l-a ajutat sa se ridice.
Sunt atatea lucruri pe care am putut sa le invat de la voi dar, pana la urma, nu au sa-mi foloseasca prea mult, pentru ca atunci cand ma vor aseza in acel geamantan, din nefericire, voi fi ocupat cu muritul…


(Gabriel Garcia Marquez)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu