duminică, 30 septembrie 2012

A mai ramas..

M-am obisnuit cu dezamagirea ce iti poarta numele, ce soseste in urma ta imediat cum pleci, precum mirosul parfumului tau ce ramane imprimat pe patul meu, in parul meu, in sufletul meu..
Imi trimiti bucurie, emotie si nerabdare inainte sa vii, pasesti insotit de zambetul niciodata uitat , de culoarea calda a sufletului tau inconjurat de o aura de nostalgie si pleci lasand in urma ta neimplinirea unui vis.
Tanjesc dupa aroma pielii tale, dupa finetea ei. Inca iti simt mainile calde si moi ce imi magaie parul sfios, vrand si nevrand mai mult. Buzele tale si respiratia calda sunt precum un desteptator al sufletului meu...elibereaza amintirile parca de mult uitate si le aduce in prezent mai vii ca niciodata. Traiesc clipa langa tine, traiesc momentul in care timpul sta pe loc, lumea sta in loc, toate dispar si raman doi...Doi, amandoi, doar inima batand e singura ce ma asigura ca inca traiesc, ca totusi nu visez de undeva din trecut.
Ne-am oprit, m-am oprit... Linistea ma apasa iar lumea mea e marginita de bratele tale ce imi mangaie lin trupul. Fiecare centimetru in lipsa ce ne desparte imi da fiori..mai mari, tot mai mari, pana simt ca m-am topit iar fiecare bucata din mine iti invaluie deplin corpul..
Esti TU... eternul MEU al sufletului meu..  amintirea vie din mine ce ma insoteste pretutindeni.


Ma lasi si iar ma iei...Te las si iar te vreau...Te urasc si te ador...Te uit si te iubesc..

P.S. : Nu uita sa nu ma uiti!