sâmbătă, 21 februarie 2015

Mă întreb de căte ori? De prea puține ori..



2013: Zambesc in gol, port pe fata o expresie de om imbatat de dragoste, parca. De fapt e un amestesc de dor, cu batai de inima, cu linistea de a fi tu in preajma mea, cu tresarire la fiecare firava atingere, cu amintiri si povesti.
Esti acel candva, acel acasa de candva in care ma regasesc oricand si oriunde. De-as fi la mii de kilometri distanta, doar o secunda sa te vad si sunt acasa, acel acasa stiut doar de mine.
Ma privesc din afara si ma vad radiind, zambind din fiecare por al trupului meu. M-as apropia si te-as imbratisa intr-un freamat puternic, sa simt cum ard in bratele tale si cum patrund in sufletul tau, in inima ta, in tine.
Ma atingi si pornesti o furtuna de o clipa inauntrul meu...

Simteam, gandeam si spuneam ultima data. De atunci, nu s-a schimbat nimic si totusi parca eu m-am schimbat...din nou!
Simt ca nu mai am loc, aer si putere de a merge inainte. Mult spus ca ar fi ceva ce vreau, dar simt sa fiu eu cu mine, doar eu cu mine.

Prezent:....Recitesc aceste randuri scrise de multa vreme. Nu recunosc gandurile, cuvintele, trairile. Privesc un film in care regizorul imbatranit si prafuit de timp isi revede vechiul scenariu. Unul dureros, in care el si-a jucat rolul vietii.
Priveste cu nostalgie si jind, dorind parca inima si gandurile naive de-alta data.
Azi e impietrit, pana si ranile si-au uitat cicatricile si se incapataneaza sa fie bucati de plumb ce se scufunda intr-o apa involburata.
Cineva spunea ca daca si-ar picta sufletul, ar fi un lan de maci rosii, in adierea vantului, dar fara vreo petala in zbor. Mie dintotdeauna mi-a placut sa-mi aseman sufletul cu o furtuna pe mare. Atat de puternica si ravasitoare, intunecata, dar purtata in voia vantului, ocrotind in acelasi timp tot ce are mai de pret sub valurile puternice de la suprafata.
Te-am pastrat in adancuri, ferit de orice nori si ploi. Te-am ascuns in profunzimi pana am crezut ca te-am uitat sub o piatra. Am crezut ca faci parte din mediul meu, ca esti parte din intregul meu. Astazi vad ca ai distrus locul in care te-ai ascuns, ai sapat o gaura seaca si arida in nisipul marii mele. Furtuna mea te vrea afara, se lupta si va reusi sa te alunge. Inca putin...